Deşerturile au devenit din ce în ce mai verzi între anii 1982 şi 2010, iar fenomenul se explică prin creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă, spun specialiştii.
Oamenii de ştiinţă de la Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization (CSIRO), Australia, au studiat, pentru a înţelege situaţia, câteva dintre cele mai aride zone ale planetei: partea sud-vestică a Americii de Nord, deşertul australian, Orientul Mijlociu şi unele regiuni ale Africii.
Ei au creat un model matematic pentru a prezice acest „efect fertilizant” al dioxidului de carbon şi au testat modelul studiind imaginile din satelit şi luând în considerare şi efectul altor factori, precum precipitaţiile, temperatura aerului, cantitatea de lumină şi schimbările în utilizarea terenurilor de către oameni.
Elementul-cheie îl reprezintă frunzişul – cantitatea de frunze – deoarece plantele răspund la creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din aer prin mărirea cantităţii de frunziş, pentru a valorifica mai bine această substanţă. Organismele vegetale preiau dioxidul de carbon din aer şi folosesc carbonul pentru a sintetiza, utilizând lumina solară ca sursă de energie, substanţele vitale necesare plantei. Este procesul numit fotosinteză.
Modelul computerizat arată că, la o creştere de 14% a concentraţiei de dioxid de carbon în perioada studiată, ar trebui să aibă loc o creştere de 5-10% a cantităţii de frunziş. Datele primite de la sateliţi confirmă aceste corelaţii, arătând că frunzişul a sporit cantitativ cu 11%, după ce datele au fost ajustate pentru a lua în calcul şi contribuţia precipitaţiilor, oferind astfel un argument puternic în sprijinul ipotezei că mărirea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă se află la originea dezvoltării recente a vegetaţiei din deşerturi. Rezultatele vor fi publicate în Geophysical Research Letters.
Efectul creşterii nivelului de dioxid de carbon asupra fiziologiei plantelor este un proces important şi care trebui studiat cu mai multă atenţie, cred cercetătorii.
Sursa: Science Daily